Cred că e timpul să dau puțin praful la o parte de pe blogul ăsta, cu un mesaj pentru studenții artiști politehniști:
Din toamnă, alături de Andrei Duma și David Iancu vrem să facem un club de muzică. Ideea asta este foarte populară în afară, și vrem să aducem spiritul artistic și în Politehnica București. Căci, până la urmă – de ce nu ?
Vom reveni cu noutăți, însă până una alta, schimbați corzile, dregeți vocile și pregătiți-vă de un proiect genial ! 🙂
P.S.: Pe lângă asta, mai pregătesc niște proiecte faine. Stay tuned – this autumn will be exciting!
Carevasăzică, edilul consideră că este mai bine să „relaxăm” cetățenii, privind de sus către aglomerația și stresul în care trăiesc zi de zi. Căci, până la urmă, de ce să rezolvăm problema practic, și să luăm exemplul marilor capitale europene, cum ar fi Copenhaga, Londra, Amsterdam, orașe ce aplică principul orașelor „pentru oameni”, nu „pentru mașini”. Să mai aduc aminte faptul că Bucureștiul poartă „distincția” de a fi cel mai poluat oraș din Europa ?
Se preconizează că numărul de automobile va crește cu 90% în capitală, și asta până în 2016. Păi, credeți că prin autostrăzi suspendate și prin mutarea transportului în comun la „etaj”, va fi rezolvată problema poluării ? Credeți că prin încurajarea traficului auto, ceea ce implică reducerea spațiilor verzi și a trotuarelor/spațiilor de promenadă destinate pietonilor, se va curăța în mod magic aerul din București ? Credeți că prin „fluidizarea” traficului de mașini și limitarea accesului pietonal sau cu biciclete în zonele importante ale orașului, va deveni capitala brusc mai colorată ?
Pentru că acum predomină doar două culori. Gri și negru. Domnule Oprescu, dacă tot sunteți doctor, nu credeți că aceste două culori nu prea au ce căuta într-un oraș care dorește să se ridice la standarde europene ?
Nu credeți cumva că încurajarea mersului pe jos, a sportului, a mersului cu transportul public – implicit, a îmbunătățirii transportului public – va face mai mult pentru problema stresului cetățenilor, decât niște gondole cocoțate deasupra orașului ? Să nu mai vorbim de partea financiară, unde este clar cât de „aerian” este acest proiect.
Ce beneficii ar aduce aceste gondole ? Ar fi mai încete decât RATB-urile. Ar fi mai incomode (nu pot opri între stații, număr mic de persoane transportate, viteză mică), mai nesigure (ce se întâmplă dacă, Doamne ferește, se blochează sistemul, sau mai rău – fiind îngrijit în stil românesc – se rupe vreun cablu de susținere ?) Să nu mai vorbim de toată reorganizarea orașului ce va fi necesară pentru amplasarea stâlpilor de susținere.
Eu consider că banii necesari unei astfel de jucării ar fi mai bine investiți tratând probleme reale. Dacă nu simțiți că puteți aborda problema transportului public, ce ar fi să rezolvăm cumva situația câinilor comunitari, ce mai-mai să ne mănânce de vii prin oraș ?
Sunteți doctor, domnule Oprescu ? Și dacă da, ce primiți în cabinet – clienți sau pacienți ?
Da, într-adevăr, suntem mai tari decât nemții. Știți voi, acea nație care este considerată cea mai productivă din ziua de azi, cu excepția Chinei. Acea nație care este considerată cea mai performantă în aproape toate domeniile. Acea nație
care creează produsele cele mai de calitate întâlnite pe mapamond. Acea nație care este admirată de toată Europa. Acea nație rece, dar totuși serioasă, ce la un moment dat a avut aproape toată Europa sub stăpânire. Acea nație care a inventat concepte politice noi, și care a pus bazele sistemului curent de educație (dacă este bun sau rău, asta rămâne de discutat altă dată).
Și totuși, noi suntem mai tari decât ei. Cum, mă întrebați ? Nu este posibil așa ceva!
Ba da, uite că este. Pentru că noi, românii, sărim să ne ajutăm amicii de fiecare dată. Chiar dacă numai printr-un „like” pe Facebook, de obicei. Noi, românii, ne revoltăm și nu ne lăsăm călcați în picioare. Pe internet, în secțiunile de comentarii, 90% din timp. Pentru că noi, românii, nu permitem nimănui să ne ia în derâdere constituția, sau integritatea statului român. Chiar dacă permitem manifestații anti-românești în stradă, „for all to see”, cum ar zice englezul.
Noi, românii, nu acceptăm conducători inapți. Chiar dacă la vot punem ștampila tot pe ei, resemnându-ne cu gândul că „și așa nu ai ce să faci”. Deși tot noi, românii, avem soluții pentru orice. Dar aplicarea lor nu este pentru noi.
Noi, românii, nu acceptăm să ni se bage pe gât un sistem de educație învechit, cu foarte mare accent pe teorie și foarte puține informații utile. Nu, noi ne reformăm constant, rămânând mereu aceiași. Aceiași „europeni” cu mentalități încleștate parcă în secolul XIX. Aceiași „IT-ști” care nu știu să pronunțe corect „Windows” sau „Word”. Aceiași „bravi viteji” care se strâng milioane la un eveniment online, pentru o cauză ce ține de interesul tuturor. Dar desigur că acțiunea propriu-zisă este efectuată de cei 5-6 care au inițiat-o, eventual plus-minus 2-3 rătăciți.
Deci, fiți mândri, români. Fiți mândri că sunteți mai tari decât nemții. Sunteți mai tari decât oricare altă nație de pe pământ.
Asta (click) m-a determinat să scriu articolul ăsta.
Nu, nu sunt unguri, la fel cum nici țiganii nu sunt „rromi” ( de unde a apărut termenul ăsta până la urmă ? ) și nu, nu au nici un drept să stea aici atâta timp cât nu respectă regulile pe care le știm și le urmăm cu toții.
Puteți să mă faceți rasist, însă nu sunt rasist. Rasistul urăște o etnie, un popor, fără motiv. Urăște „pentru că”. Ei bine, eu nu urăsc „pentru că”. Eu urăsc din motive bine întemeiate. Acesta este unul din ele!
Cum poate o nație care are țara ei, culmea, vecină cu noi, chiar mai bogată decât țara noastră, să vină și să ceară ca steagul bozgoriei să fie agățat de instituțiile publice românești ?
Cum poate o nație care se pretinde mai europeană decât noi să huiduie și să afișeze harta bozgoriei de 1 decembrie, Ziua Națională a României ?
Și mai rău, cum poate o nație care sfidează și disprețuiește în cel mai josnic mod națiunea română să ajungă să poată fi reprezentată în parlament ca ONG, din cauza unei chichițe legale special făcute ?
Ei vor autonomie în Ținutul Secuiesc. Argumente solide nu au pentru asta, dar ei tot vor. I-a înflăcărat Kosovo, le plac evenimentele din Transnistria, și vor și ei, că de. E la modă. Ei bine, denigrarea României nu este la modă. Denigrarea oricărui stat nu este la modă!
Și cei mai anti-români totuși nu-mi par bozgorii. Nu, cei mai cei sunt persoanele care ar trebui să supravegheze și să ia act față de acest eveniment. Mă refer, desigur, la „iluștrii” noștri „conducători”. Dar ei sunt ocupați cu alte probleme mai importante, cum ar fi milogeala la UE și la FMI pentru niște bănuți să dea la asistații sociali, așa, să mai stea în casă până la prezidențiale.
Ceaușescu n-a murit. Nici Partidul Comunist nu a murit. Partidul încă trăiește, chiar dacă s-a scindat și își dă cu mascara de dreapta sau se îmbracă în straie socialisto-democratice. Securitatea nu a plecat nici ea nicăieri, doar și-a schimbat numele. De fapt, în România, democrația există doar cu numele. Ceea ce se aplică la noi este un comunism cu o doză de democrație suficientă cât să fraierească lumea în a crede că România este o țară modernă.
Avem constituție, dar chiar din primul articol ni se spune că România este un stat social. Avem Guvern și Parlament, primari și președinte pe care le schimbăm din patru în patru ani. Dar de fapt nu schimbăm nimic – aceeași șarlatani și hoți ne conduc. Avem dreptul la liberă exprimare, însă teama de „Securitate” ori este la fel de puternică, ori a fost pur și simplu înlocuită de indiferență și lehamite.
Avem, vorba aia, acces la rețele de socializare, ne „organizăm” când e vorba de ceva, suntem „IT-iști”. Dar mulți dintre noi habar n-avem să scriem corect în română cu pixul pe hârtie. Avem inițiative, dar sunt înăbușite de indiferența veșnic prezentă. Avem, chipurile, un cod civic, cei „șapte ani de-acasă” și ne considerăm o societate cu „prințipuri”, o nație cu o istorie și o cultură bogată. Dar la televizor sunt promovate manelele și sânii goi, iar în societate se pare că dacă ai „pile”, sau dacă ești cel mai bădăran, ajungi în vârf.
Avem, teoretic, niște idealuri, un model către care aspirăm toți. În cărți ne este prezentat ca omul muncitor, ce își iubește familia, are mulți prieteni și în general are succes în viață. Dar dacă ne uităm în jur, vedem că modelul noii generații tinde mai degrabă la manele, mașini scumpe, nopți pierdute în club-uri, droguri și prostituate.
Ceaușescu n-a murit. El încă trăiește în mulți dintre noi.
Am impresia că aceste două cuvinte există în România numai în dicționar, sau în demagogiile penibile ale politicienilor care vor să ne ia de proști atunci când ne spun prin discursurile lor emancipate cum că lor le pasă de „țărișoara” care stă să moară, deși ei în spatele scenei ne vând patria ca la tarabă.
Iar noi, „boborul”, nu facem nimic. De ce ? Păi, de ce am face ? Tu nu vezi ? Și-a arătat zbăvoranca podoabele la teveu’! Ce contează că economia României este într-o situație mai gravă decât a Greciei? Ce contează că țara noastră nu are clasă politică ? Ce contează că imaginea României este știrbită de tot felul de scandaluri internaționale ? Ce contează că nivelul de trai din România a ajuns să fie unul din cele mai joase din Europa ? Nu, domnule. Avem alte chestii mai importante de văzut.
Nu pun link pentru că mă scârbesc. Însă poza din stânga este un print-screen de pe pagina Evenimentul Zilei. Care, vorba aia, este un trust media independent, serios, care se presupune a fi „cel mai bun portal de știri”, cum zic ei.
Păi dacă pe cel mai bun portal de știri se pun asemenea mizerii, ce pretenții să mai am de la celelalte glume de televiziuni „serioase”, ca de exemplu Antena 3 sau Realitatea TV?
Nu credeți că ar cam fi timpul să lăsăm prostiile, și să ne apucăm de treabă ? Nu e ca și cum nu am avea nimic de făcut. Avem o clasă politică ce fură chiar și de unde nu se poate fura. Suntem singura țară care crește taxele în plină criză. Suntem singura țară care practic izgonește toți investitorii străini. De la domnul Mihai Giurgea citire:
In 2012, au plecat din România 4.681 de firme cu capital străin. Capital social pierdut: 500 de milioane de euro.
Spuneți-mi și mie în ce țară asta nu este o problemă. Spuneți-mi și mie ce altă țară mărește taxele și îngreunează viața firmelor, și implicit, a angajaților (aici mă refer la angajații din privat, cei care aduc cu adevărat bani) în plină criză.
Și problema nu ar fi chiar atât de gravă, dacă măcar statul ar putea să își managerieze măcar companiile de stat. Dar nici măcar asta nu face bine! CFR este în faliment (drum București – Constanța 6 ore ? Serios ?) deși infrastructura feroviară este prioritatea 0 în ceea ce privește transportul industrial de mărfuri, în afară. Iar de sistemul de învățământ, de sistemele birocratice române, de miliardele de hârtii și de aprobări nici nu mă apuc să vorbesc. Poate într-un alt post.
Avem nevoie de o trezire a conștiinței sociale. Avem nevoie de destui oameni care să refuze să mai regurgiteze informație de mâna a patra. Avem nevoie de oameni care să gândească informația din jurul lor, nu să o accepte ca atare. Avem nevoie de oameni care pun moralul mai presus de senzațional. Avem nevoie de masa critică de oameni care să se ridice și să spună: „România nu-i manea!”
P.S.: Mi se pare amuzant că EVZ are o campanie numită „Schimbă România”. Desigur, este un buton mic și pricăjit care te duce la o listă de articole. Însă podoabele zăvorancei sunt în prim plan.
Cine altcineva, în afară de un nebun, și-ar construi o casă, ar lăsa-o în paragină, aproape să cadă, și încă ar sta în ea ? Ba mai mult, s-ar încăpățâna să rămână în acea casă indiferent de cât de gravă este situația, preferând să mascheze dezastrul iminent cu un petic aici, o vopsea acolo. Vă spun eu – numai un om nebun.
Încă nu îmi pot explica de unde a apărut această „criză”, și de ce durează așa de mult să ieșim din ea. În mod normal oamenii raționali, atunci când văd că un sistem nu merge, fiind defect încă din concepție, renunță la el, pur și simplu. Trec mai departe, caută alte soluții. Doar nu ai repara ceva ce cu certitudine se va defecta în scurt timp, indiferent ce ai face, nu ?
De aceea consider toată clasa politică, toți economiștii, în principiu toți oamenii ce cred în sistemul economic actual, și în modul de viață actual, nebuni. Pentru că asta este definiția nebuniei – a face același lucru de mai multe ori, așteptându-te la rezultate diferite.
Păi să vedem – doar am mai trecut prin asta o dată. Da, s-a numit Marea Recesiune (The Great Depression) și sunt foarte grăitoare poveștile cu prețul cafelei ce se dublează din momentul când o cumperi până când termini să o bei. Sau fotografiile cozilor interminabile la bănci. Revoltele oamenilor simpli, care nu înțelegeau sistemul, deși erau un jucător important în el.
Și totuși, masa oamenilor simpli, cei mai mulți de altfel, încă acceptă acest sistem economic bolnav, bazat pe datorie. Și cred că problema este aceeași ca cea care a dat startul revoltelor din anii ’30, și anume – lipsa de înțelegere vizavi de modul de funcționare al sistemului capitalisto-socialist. Sistem care trăiește bine mersi și în ziua de azi.
Da, un sistem care s-a autodistrus practic, a avut nevoie doar de un mic război mondial, urmat de niște alte războaie micuțe, pentru a își reveni cu forțe noi. Iar acum are nevoie de încă un război pentru a-și reveni. Numai că acum este un război economic – armele sunt banii, iar soldații sunt băncile. Cum, de altfel, au fost întotdeauna.
Dacă întrebați pe stradă câțiva oameni ce sunt banii, veți primi o grămadă de răspunsuri, diametral opuse răspunsului corect. Iar răspunsul corect este unul simplu – banii sunt datorie.
Atât. Asta e tot ce trebuie să știți. Fiecare bancnotă, fiecare monedă, fiecare intrare de pe cartea de credit reprezintă o datorie. O datorie care trebuie plătită. Nu voi dezvolta subiectul, însă vă las un video interesant ce explică totul mai bine decât o pot face eu.
P.S.: Am adăugat și varianta documentarului cu subtitrarea în română.
Ce este: E-learning online gratis, pe varii domenii.
Avantaje: Cursuri prezentate video, din majoritatea domeniilor. Gratuite. Concepte avansate explicate în stilul american – adică foarte simplu, pe înțelesul tuturor.
Dezavantaje: Partea practică lasă puțin de dorit. Sunt exerciții în câteva din lecții, dar în nici un caz în majoritatea.
Review:
Khan Academy se prezintă ca un real ajutor în viața studentului, mai ales a studentului român, stresat de mult prea multe materii inutile și încărcat de prea multe examene într-un timp scurt.
Acest site prezintă elevilor o alternativă la sistemul de învățământ clasic. Tratând domenii de la clasele primare până la noțiuni avansate de nivel universitar, Khan Academy încurajează învățatul prin acordarea unor puncte, în funcție de progresul studentului.
La un anumit număr de puncte se obțin badge-uri, ce au denumiri din astronomie: Meteorite, Moon, Earth, Sun, Black Hole. Pe lângă acestea, mai există un tip de badge-uri, Challenge Badges. Acestea sunt oferite la completarea anumitor exerciții speciale.
Khan Academy propune și un sistem de obiective (Goals) ce poate fi un element motivator foarte important în procesul de pregătire al elevului. Lecțiile sunt în mare parte bazate pe filmulețe de 15-30 de minute, dar există și lecții mai lungi. Clip-urile sunt grupate în calupuri, fiecare calup fiind încadrat într-o temă mai largă. Spre exemplu, în cadrul Algebrei, există o temă numită Matrici (Matrices), unde sunt separate mai multe grupuri de lecții, fiecare tratând o temă. Unele calupuri mai au intercalate între video-uri și mici exerciții.
Website-ul oferă și o arie de discuții la fiecare lecție, unde studenții pot interacționa direct cu profesorul, pot pune întrebări sau chiar răspunde întrebărilor altor elevi. Progresul personal poate fi vizualizat sub formă de grafice, ce indică atât activitatea zilnică, dar și nivelul de concentrare la fiecare task completat.
În concluzie, Khan Academy oferă un mediu foarte distractiv și ușor de înțeles pentru a învăța, și prezintă și o alternativă la predarea clasică.
„Da’ io de ce să muncesc ? Ce, Drăgușanca a muncit ceva ? A învățat ceva ? Și uite ce bine e! Becali a tocit ceva ? Nu! Și uite ce bine a ajuns!”
Căci până la urmă, dacă stăm să ne gândim, statul social dorește uniformizarea. Produci mai mult ? Bun! Înseamnă că poți da și la cei mai puțin norocoși ca tine. Produci mai puțin ? Păi în cazul ăsta poți lua și de la ceilalți. Nu poți munci ? Nu e nimic, se ocupă ceilalți și de tine. Că doar asta înseamnă societate.
Bine, bine. Dar ce te faci atunci când 70% din membrii „societății” nu mai doresc să muncească? Ce te faci când cei care muncesc, realizează că nu au de ce să se spetească pentru cei mulți care nu vor decât să stea degeaba, și pleacă ? Îi forțezi să rămână? Îi forțezi pe cei care au rămas să contribuie mai mult ?
Ce te faci când majoritatea celor ce termină o facultate nu știu să lege două vorbe în limba română ? Ce te faci atunci când la examenul de bacalaureat ai promovabilitate de 15% sau chiar 0% în unele licee ? Ce te faci atunci când facultățile scot surplus de oameni pregătiți pe meserii de care nu este nevoie ?
Toți acei oameni vor aplica la ajutor de șomaj. Aplicând la ajutor de șomaj, vor vedea cum este să primești 450-600 de lei pe lună pentru a sta degeaba. Păi în cazul ăsta, de ce să mai muncești ?
Șomajul este gândit ca un ajutor pe o perioadă limitată, ca să nu mori de foame până când îți găsești alt loc de muncă. Nu este gândit ca să fie locul tău de muncă.
De asta am ajuns, de fapt, în situația asta. Este mult mai rentabil să fii leneș. Este mult mai rentabil să stai acasă, decât să te duci de la 8 la 6 la serviciu. Este mult mai rentabil să te uiți la televizor toată ziua, decât să te duci să produci ceva. Este mult mai rentabil să ieși la o bere „cu băieții”, decât să îți înființezi o firmă. Orice firmă, nu mai vorbim de una profitabilă.
Și chiar dacă ai vrea să îți realizezi o firmă, atunci când statul îți ia 80% din tot ce produci, și mai apoi îți mai taxează 20% din ce îți rămâne, păi nu e mai bine să stai acasă ?
Leneșii nu produc nimic. Sunt niște lichele ale societății, ce se ascund sub denumiri variate – „șomer”, „asistat social”. Excluzând acel 1% care are un motiv întemeiat pentru care nu muncește, aceștia sunt motivul pentru care am ajuns aici, în situația asta.
Bonusul s-a cam terminat. Acum, e timpul să plătim facturile.
Oameni fericiți, dar grăbiți. Fiecare are multe de făcut, iar ziua pare că nu ajunge. Dar nu contează, oamenii zâmbesc, sunt fericiți. Au loc de muncă, ceea ce înseamnă că au ce pune pe masă când ajung acasă, seara.
Pe aici nu vei vedea „cerșetori”. Dacă întrebi pe cineva ce înseamnă termenul, îți va zice că nu știe. Fiecare om își găsește de lucru, nu contează cum. Cine nu muncește, nu contribuie la societate. Iar dacă nu contribui la societate, ce rost are să mai rămâi în ea ?
E ora 12:00. La școli, sună soneriile, încep cursurile. Toți vor învăța o meserie, să fie utili societății. Dacă sunt buni la învățătură, vor progresa și vor ajunge la facultate. Nu mulți ajung acolo, și sunt și mai puțini cei care termină una. O astfel de calificare este foarte bine privită. Ministerul de stat însuși face evaluările celor ce își dau licența.
Într-un magazinaș de cartier s-a făcut coadă, s-a adus marfă nouă. Nu e bai, chiar dacă stai o oră – două uneori. Carnea e aceeași la toate magazinele. La fel și pâinea, cerealele, băuturile… Toate sunt la fel peste tot. O societate uniformă este o societate perfectă, nu ?
În fond, dacă toate lucrurile sunt făcute la fel, înseamnă că nu există incompatibilități. Fiecare se înțelege cu fiecare, iar de aici rezultă fericire, nu ? Acesta este omul nou, omul ce ne va duce în secolul XXI pe culmi nemaiatinse. Societatea va progresa, țara va ajunge prosperă, toți sunt fericiți!
Aceasta este societatea comunistă. Totul este perfect.
Da, într-adevăr, suntem mai tari decât nemții. Știți voi, acea nație care este considerată cea mai productivă din ziua de azi, cu excepția Chinei. Acea nație care este considerată cea mai performantă în aproape toate domeniile. Acea nație
Link: 
ce bine a ajuns!”
Senvalora 