Astăzi, primarul Oprescu a anunțat că vrea să facă telegondole prin București, pentru „diminuarea stresului prin îmbunătățirea mobilității”.
Carevasăzică, edilul consideră că este mai bine să „relaxăm” cetățenii, privind de sus către aglomerația și stresul în care trăiesc zi de zi. Căci, până la urmă, de ce să rezolvăm problema practic, și să luăm exemplul marilor capitale europene, cum ar fi Copenhaga, Londra, Amsterdam, orașe ce aplică principul orașelor „pentru oameni”, nu „pentru mașini”. Să mai aduc aminte faptul că Bucureștiul poartă „distincția” de a fi cel mai poluat oraș din Europa ?
Se preconizează că numărul de automobile va crește cu 90% în capitală, și asta până în 2016. Păi, credeți că prin autostrăzi suspendate și prin mutarea transportului în comun la „etaj”, va fi rezolvată problema poluării ? Credeți că prin încurajarea traficului auto, ceea ce implică reducerea spațiilor verzi și a trotuarelor/spațiilor de promenadă destinate pietonilor, se va curăța în mod magic aerul din București ? Credeți că prin „fluidizarea” traficului de mașini și limitarea accesului pietonal sau cu biciclete în zonele importante ale orașului, va deveni capitala brusc mai colorată ?
Pentru că acum predomină doar două culori. Gri și negru. Domnule Oprescu, dacă tot sunteți doctor, nu credeți că aceste două culori nu prea au ce căuta într-un oraș care dorește să se ridice la standarde europene ?
Nu credeți cumva că încurajarea mersului pe jos, a sportului, a mersului cu transportul public – implicit, a îmbunătățirii transportului public – va face mai mult pentru problema stresului cetățenilor, decât niște gondole cocoțate deasupra orașului ? Să nu mai vorbim de partea financiară, unde este clar cât de „aerian” este acest proiect.
Ce beneficii ar aduce aceste gondole ? Ar fi mai încete decât RATB-urile. Ar fi mai incomode (nu pot opri între stații, număr mic de persoane transportate, viteză mică), mai nesigure (ce se întâmplă dacă, Doamne ferește, se blochează sistemul, sau mai rău – fiind îngrijit în stil românesc – se rupe vreun cablu de susținere ?) Să nu mai vorbim de toată reorganizarea orașului ce va fi necesară pentru amplasarea stâlpilor de susținere.
Eu consider că banii necesari unei astfel de jucării ar fi mai bine investiți tratând probleme reale. Dacă nu simțiți că puteți aborda problema transportului public, ce ar fi să rezolvăm cumva situația câinilor comunitari, ce mai-mai să ne mănânce de vii prin oraș ?
Sunteți doctor, domnule Oprescu ? Și dacă da, ce primiți în cabinet – clienți sau pacienți ?
Senvalora 